Mi-era atât de bine când timpul era fărâmiţat ca un dram de pâine neagră
-purtat în mâini negre, cu unghii negre, privit de ochi negri.-
Atunci aveam sumane sure şi ochi mărgean…
Şi cum te mai iubeam: ogive de duh şi infern se contopeau în mine şi se făceau rod…
Apoi rosteam cuvântări difuze:
Carmina triumphare.
…
Mă târăsc.
Sternul meu e cununat cu jugul şi mânjit de glie.
Un murmur-
numai- al trupului meu în cântu-i de lebădă.
kingdommyths 